Iata 10 lucruri dovedite stiintific, care se pare ca ii fac pe copii mai fericiti:
1. Au suficient timp pentru joaca.
Timpul pe care copiii il petrec jucandu-se liber (adica fara ghidarea adultilor si fara scopul de a invata ceva) a scazut din anii ’50 pana in prezent, din cauza tendintei parintilor de a programa tot timpul liber al copilului. Specialistii spun ca lipsa timpului pentru joaca este un motiv in plus pentru care copiii dezvolta probleme emotionale, probleme legate de anxietate, depresie, atentie si autocontrol.
2. Le sunt recunoscute eforturile.
Cu totii ne simtim bine atunci cand suntem apreciati, de aceea specialistii recomanda sa ne laudam copiii si sa ii incurajeazam atunci cand sunt in mijlocul actiunii si incearca sa dea de cap unei sarcini. Astfel vor invata ca eforturile le sunt recunoscute si vor reactiona similar cand ii vor vedea pe altii straduindu-se sa faca ceva.
3. Se bucura de traditii din familie.
Fie ca e vorba de cina sau micul dejun in familie, seri in care va uitati la filme sau organizarea zilelor de nastere intr-un anumit fel, toate acestea ofera sentimentul de siguranta, incredere si apartenenta. Toate acestea pentru copii se traduc in fericire.
4. Sunt lasati sa se descurce singuri.
Poate fi vorba de teme, curatenie in camera sau hobby-uri. Copiii care sunt frecvent “ajutati” de alti adulti care stiu mai bine cum trebuie facute lucrurile ajung sa isi piarda motivatia pentru activitatea respectiva si sa creada ca nu sunt capabili sa o realizeze. Pana cand copilul nu cere sa fie ajutat, e de dorit sa il lasam sa se descurce singur.
5. Sunt acceptati de parinti chiar si atunci cand sunt furiosi, tristi sau speriati.
Sigur ca niciun parinte nu isi doreste sa il vada pe copil speriat sau furios. Dar va trai aceste emotii fie ca vrei, fie ca nu. Este esential sa il lasi pe copil sa isi exprime aceste emotii si sa vorbesti cu el despre nevoile si comportamentele care le insotesc.
6. Sunt lasati sa greseasca sau sa esueze.
Un copil care invata ca esecul nu este “sfarsitul lumii” este un copil mai puternic decat unul care nu a gresit niciodata, pentru ca va sti mereu cum sa se redreseze si sa incerce din nou. In plus, greselile sunt ocazii importante de invatare. Daca copiii nostru nu invata ce inseamna un esec, nu vor decoperi lucruri noi si nici cum anume sa isi gestioneze viata interioara.
7. Nu sunt comparati cu alti copii.
Fie ca e vorba de comparatii intre frati, fie ca e vorba de comparatii cu alti colegi sau prieteni, comparatiile nu aduc nimic bun. Fiecare copil are propria sa personalitate si temperament. Comparandu-l cu altii ii transmiti mesajul ca ti-ai dori sa fie diferit, ceea ce duce la stima de sine scazuta, probleme emotionale si de comportament. Tu cum te-ai simti daca partenerul tau de viata te-ar compara cu vecina sau vecinul, de exemplu? 
8. Au amintiri frumoase.
Unul dintre avantajele vietii de parinte este ca redescoperi lumea alaturi de copilul tau. Ofera-i copilului tau ocazii de a descoperi locuri, lucruri si activitati noi, impreuna cu tine.
9. Au parinti fericiti.
Atunci cand parintii sunt fericiti, isi vor incuraja copiii sa fie la fel. “Nivelul masurat de fericire al parintilor ne ajuta sa facem predictii despre cat de bine se vor dezvolta emotional, social si academic, copiii lor.”, sustine Carolyn Pape Cowan, psiholog la Universitatea din California. Cum poti fi mai fericit? Adopta cateva dintre obiceiurile oamenilor fericiti.
10. Au liniste in familie.
Chiar daca aveti probleme de discutat ca adulti si uneori va mai enervati, ar fi recomandat ca toate aceste stari si comportamente sa aiba loc departe de ochii copilului. In realitate, nu conflictele sunt cele care ii afecteaza cel mai mult pe copii, ci modul in care parintii nu reusesc sa gaseasca cai constructive de a le rezolva.
Care crezi ca ar fi cel mai usor lucru pe care l-ai putea face astfel incat copilul tau sa devina mai fericit, incepand de azi?
Va multumesc,
........................................................................
De ce sunt evreii atat de bogati si de destepti?
Am petrecut câţiva ani în Israel – pentru un stagiu, în câteva spitale de acolo – şi mi-a venit ideea de a face o cercetare: „De ce sunt evreii atât de inteligenţi?”
Este evident faptul că evreii sunt mai avansaţi în multe aspecte ale vieţii, cum ar fi ingineria, muzica, ştiinţa şi, mai ales, în mediul de afaceri – aproape 70% din comerţul mondial este deţinut de evrei, de la cosmetice, modă, produse alimentare, hoteluri, industria filmului (Hollywood şi altele) etc, până la armament. Este aceasta o coincidenţă sau ceva obţinut în mod conştient?
Cercetarea a durat aproximativ opt ani, timp în care am adunat informaţii într-un mod cât mai exact posibil, despre alimentaţia evreilor, cultură, religie, pregătirea iniţială a sarcinii etc, pentru a le compara cu obiceiurile altor naţii.
Este evident faptul că evreii sunt mai avansaţi în multe aspecte ale vieţii, cum ar fi ingineria, muzica, ştiinţa şi, mai ales, în mediul de afaceri – aproape 70% din comerţul mondial este deţinut de evrei, de la cosmetice, modă, produse alimentare, hoteluri, industria filmului (Hollywood şi altele) etc, până la armament. Este aceasta o coincidenţă sau ceva obţinut în mod conştient?
Cercetarea a durat aproximativ opt ani, timp în care am adunat informaţii într-un mod cât mai exact posibil, despre alimentaţia evreilor, cultură, religie, pregătirea iniţială a sarcinii etc, pentru a le compara cu obiceiurile altor naţii.
Să începem cu pregătirea iniţială a sarcinii. În Israel, primul lucru pe care l-am observat este că mama însărcinată cântă mereu cântece religioase şi urmăreşte să rezolve cât mai des probleme de matematică împreună cu soţul.
Am fost foarte surprins să văd că viitoarea mamă purta mereu cărţi de matematică şi, uneori, chiar mă ajuta în rezolvarea unor probleme. La întrebarea „Faci asta pentru copilul din tine?”, ea mi-a răspuns: „Da, pentru a instrui copilul încă din burtă, numai aşa va putea fi un geniu mai târziu”.
Un alt lucru pe care l-am observat este atenţia acordată alimentaţiei. Viitoarei mame îi place să mănânce migdale şi curmale cu lapte, salate amestecate cu migdale şi alte fructe cu o coajă lemnoasă, cum ar fi nucile. Pentru masa de prânz – pâine, legume şi alge. În credinţa lor, carnea de animal şi peştele nu vor da niciun beneficiu pentru trupul nostru.
De asemenea, ei mănâncă întotdeauna, înainte de masa principală, fructe. În convingerea lor, dacă mănânci mai întâi felurile principale (cu pâine sau orez), apoi fructele, te vei simţi somnoros şi îţi va fi greu să înţelegi orice lecţie care ţi se va preda la şcoală. Modul de alimentaţie a copilului este întotdeauna sub îndrumarea părinţilor: în primul rând se consumă salata de fructe cu migdale.
În Israel, fumatul este tabu. În cazul în care sunteţi invitatul lor, nu încercaţi să aprindeţi o ţigară în casă, vă vor cere politicos să mergeţi afară pentru a fuma. Potrivit oamenilor de ştiinţă israelieni, nicotina distruge celulele din creier şi afectează genele şi ADN-ul, lucru ce poate avea ca efect apariţia unui idiot. Deci, fumători, vă rugăm să luaţi notă! (În mod paradoxal, cel mai mare producător de ţigări este un evreu… Philip Morris Klutznick.)
Să începem cu pregătirea iniţială a sarcinii. În Israel, primul lucru pe care l-am observat este că mama însărcinată cântă mereu cântece religioase şi urmăreşte să rezolve cât mai des probleme de matematică împreună cu soţul.
Am fost foarte surprins să văd că viitoarea mamă purta mereu cărţi de matematică şi, uneori, chiar mă ajuta în rezolvarea unor probleme. La întrebarea „Faci asta pentru copilul din tine?”, ea mi-a răspuns: „Da, pentru a instrui copilul încă din burtă, numai aşa va putea fi un geniu mai târziu”.
Un alt lucru pe care l-am observat este atenţia acordată alimentaţiei. Viitoarei mame îi place să mănânce migdale şi curmale cu lapte, salate amestecate cu migdale şi alte fructe cu o coajă lemnoasă, cum ar fi nucile. Pentru masa de prânz – pâine, legume şi alge. În credinţa lor, carnea de animal şi peştele nu vor da niciun beneficiu pentru trupul nostru.
De asemenea, ei mănâncă întotdeauna, înainte de masa principală, fructe. În convingerea lor, dacă mănânci mai întâi felurile principale (cu pâine sau orez), apoi fructele, te vei simţi somnoros şi îţi va fi greu să înţelegi orice lecţie care ţi se va preda la şcoală. Modul de alimentaţie a copilului este întotdeauna sub îndrumarea părinţilor: în primul rând se consumă salata de fructe cu migdale.
În Israel, fumatul este tabu. În cazul în care sunteţi invitatul lor, nu încercaţi să aprindeţi o ţigară în casă, vă vor cere politicos să mergeţi afară pentru a fuma. Potrivit oamenilor de ştiinţă israelieni, nicotina distruge celulele din creier şi afectează genele şi ADN-ul, lucru ce poate avea ca efect apariţia unui idiot. Deci, fumători, vă rugăm să luaţi notă! (În mod paradoxal, cel mai mare producător de ţigări este un evreu… Philip Morris Klutznick.)
Din ceea ce am văzut, cei mai mulţi dintre copiii evrei cunosc cel puţin trei limbi: ebraica, araba şi engleza. Încă din copilărie ei vor învăţa să cânte la pian sau la vioară, acest lucru fiind absolut necesar. Există convingerea că această practică creşte IQ-ul unui copil şi va face din el un geniu. După constatările oamenilor de ştiinţă, vibraţia benefică a muzicii stimulează creierul şi acesta ar fi motivul pentru care există o mulţime de genii printre evrei.
Încă din clasa I, copiilor li se va preda matematică cu trimitere la afaceri şi subiecte de ştiinţă care le fac plăcere.
Pentru comparaţie, copiii de aceeaşi vârstă din California au IQ-ul cu aproximativ şase ani în urmă. Copiii evrei sunt, de asemenea, orientaţi către atletism, tirul cu arcul sau tirul cu arma (cu aer comprimat). Aceasta deoarece se crede că tirul ar antrena creierul să se axeze pe decizii şi precizie.
În liceu, elevii sunt îndemnaţi să studieze ştiinţele, să creeze produse, să se implice în tot felul de proiecte, chiar dacă unele sunt foarte amuzante sau par a fi inutile. Dar sunt abordate într-un mod cât se poate de serios când este vorba de ştiinţa aplicată, medicină sau inginerie. Această cutumă este introdusă şi în instituţiile de învăţământ superior politehnic şi universităţi. În facultăţile cu profil economic se oferă multă libertate imaginaţiei creatoare, aşa că, în ultimul an de facultate, studenţii trebuie să facă un proiect şi, practic, ei pot absolvi doar în cazul în care grupul lor (aproximativ 10 studenţi într-un grup) poate face un profit de cel puţin un milion de dolari.
Nu fiţi surprinşi, asta este realitatea! Iată de ce evreii deţin jumătate din afacerile lumii. Cele mai recente produse ale firmei Levis au fost proiectate în cadrul Facultăţii de afaceri şi modă din Israel.
În New York, centrul comercial al evreilor din SUA, evreii care au o idee genială, benefică, sunt susţinuţi de comitetul oamenilor de afaceri evrei prin împrumuturi fără dobândă, pentru a asigura dezvoltarea unor afaceri prospere. Datorită acestui fapt, Starbucks, Dell Computer, Coca-Cola, DKNY, Oracle, Levis, Dunkin Donut şi sute de alte companii, chiar şi filme de la Hollywood, au beneficiat de sponsorizarea lor.
Din ceea ce am văzut, cei mai mulţi dintre copiii evrei cunosc cel puţin trei limbi: ebraica, araba şi engleza. Încă din copilărie ei vor învăţa să cânte la pian sau la vioară, acest lucru fiind absolut necesar. Există convingerea că această practică creşte IQ-ul unui copil şi va face din el un geniu. După constatările oamenilor de ştiinţă, vibraţia benefică a muzicii stimulează creierul şi acesta ar fi motivul pentru care există o mulţime de genii printre evrei.
Încă din clasa I, copiilor li se va preda matematică cu trimitere la afaceri şi subiecte de ştiinţă care le fac plăcere.
Pentru comparaţie, copiii de aceeaşi vârstă din California au IQ-ul cu aproximativ şase ani în urmă. Copiii evrei sunt, de asemenea, orientaţi către atletism, tirul cu arcul sau tirul cu arma (cu aer comprimat). Aceasta deoarece se crede că tirul ar antrena creierul să se axeze pe decizii şi precizie.
În liceu, elevii sunt îndemnaţi să studieze ştiinţele, să creeze produse, să se implice în tot felul de proiecte, chiar dacă unele sunt foarte amuzante sau par a fi inutile. Dar sunt abordate într-un mod cât se poate de serios când este vorba de ştiinţa aplicată, medicină sau inginerie. Această cutumă este introdusă şi în instituţiile de învăţământ superior politehnic şi universităţi. În facultăţile cu profil economic se oferă multă libertate imaginaţiei creatoare, aşa că, în ultimul an de facultate, studenţii trebuie să facă un proiect şi, practic, ei pot absolvi doar în cazul în care grupul lor (aproximativ 10 studenţi într-un grup) poate face un profit de cel puţin un milion de dolari.
Nu fiţi surprinşi, asta este realitatea! Iată de ce evreii deţin jumătate din afacerile lumii. Cele mai recente produse ale firmei Levis au fost proiectate în cadrul Facultăţii de afaceri şi modă din Israel.
În New York, centrul comercial al evreilor din SUA, evreii care au o idee genială, benefică, sunt susţinuţi de comitetul oamenilor de afaceri evrei prin împrumuturi fără dobândă, pentru a asigura dezvoltarea unor afaceri prospere. Datorită acestui fapt, Starbucks, Dell Computer, Coca-Cola, DKNY, Oracle, Levis, Dunkin Donut şi sute de alte companii, chiar şi filme de la Hollywood, au beneficiat de sponsorizarea lor.
Absolvenţii evrei de la Facultatea de Medicină din New York au fost încurajaţi să apeleze la acest comitet, împrumutul fără dobândă permiţându-le să îşi deschidă cabinete sau clinici private.În teoria mea, nu iau în discuţie religia sau rasa.
Întrebarea pe care o pun este: am putea să producem generaţii inteligente urmând exemplul evreilor? Răspunsul ar putea fi afirmativ. Modificându-ne obiceiurile de zi cu zi, ocupându-ne de viitorii noştri copii, acordând atenţie alimentaţiei, educaţiei cred că, în termen de trei generaţii, am putea obţine un salt evident.
Absolvenţii evrei de la Facultatea de Medicină din New York au fost încurajaţi să apeleze la acest comitet, împrumutul fără dobândă permiţându-le să îşi deschidă cabinete sau clinici private.În teoria mea, nu iau în discuţie religia sau rasa.
Întrebarea pe care o pun este: am putea să producem generaţii inteligente urmând exemplul evreilor? Răspunsul ar putea fi afirmativ. Modificându-ne obiceiurile de zi cu zi, ocupându-ne de viitorii noştri copii, acordând atenţie alimentaţiei, educaţiei cred că, în termen de trei generaţii, am putea obţine un salt evident.
Fie ca noi toţi să reuşim să modelăm noi generaţii, de geniu, pentru binele omenirii, fără să conteze cărei naţii sau religii îi aparţin. Gândiţi-vă!
de dr. Stephen Carr Leon
- See more at: http://www.pauzadestiri.ro/2015/03/de-ce-sunt-evreii-atat-de-destepti/#sthash.ooUEwhiA.dpuf
Fie ca noi toţi să reuşim să modelăm noi generaţii, de geniu, pentru binele omenirii, fără să conteze cărei naţii sau religii îi aparţin. Gândiţi-vă!
de dr. Stephen Carr Leon
............................................................
Fără cuvinte...
Thank you. Welcome home.
Posted by 9NEWS (KUSA) on Wednesday, December 31, 2014
Pentru suflet
Scopul educației nu este să fii primul
“E o agresiune de multe ori și din partea părinților și din partea a educatorilor. La adresa copiilor de 5-6 ani se comite o agresiune. Nevoia lui de a se întreba este cenzurată, descurajată. De părinți! În școli scrie “Un copil cuminte nu vorbește neîntrebat”. Copilul e obligat să înlocuiască nevoia lui de a întreba cu actul de supunere. Eu nu spun că datoriile nu trebuie să existe, dar dacă din ele facem motorul am ratat actul educațional.
Trebuie să înțelegem bine relația dintre competiție și educație. Scopul în educaţie nu e să fii primul, scopul este să ajungi la o ocupație în care poți să dai un randament bun. Asta nu se întâmplă în școala românească. Latura competețională strică lucrurile. Accentul nu mai cade pe scopul suprem al educației.
Să nu facem din evaluare un scop în sine. Accentul trebuie să-l punem pe satisfacţia personală pe care o capătă un tânăr atunci când obţine răspunsul la o curiozitate personală. Ceea ce este esenţial în educaţie este să reuşeşti să înţelegi. Asimilarea trebuie dublată de înţelegere. Lectura trebuie să răspundă unei nevoi. Eu am întâlnit elevi care nu prea citesc, dar s-au dezvoltat foarte bine.
Fără idei, fără conexiuni între fenomene, fără istorie nu se face cultură.”
Solomon Marcus, 7 decembrie 2013
Cât câştigi pe oră? (emoţionant)
Copiii au nevoie de noi, parinţii lor, iar nu de înlocuitorii noştri. (Emoţionant) Un film de Cătălin Palavescu.
Posted by Asociaţia Social Art on Wednesday, November 4, 2015
Frunze chinezeşti
..........................................................................................................................................................
Puteţi testa ,ca şi chinezi ,vârsta creierului, dacă este egală cu vârsta...corpului sau... mai în vârstă !!!
1. click pe "Start"
2. Aşteaptă numărătoarea inversă: 3, 2, 1
3. Memorează poziţia numerelor pe ecran şi dă click pe cercurile de pe ecran în ordinea crescatoare a numerelor (de la cel mai mic la cel mai mare).
4. La sfârşit calculatorul vă dă vârsta creierului d-vs. Succes!
Din aceiaşi categorie de mini teste găsiţi aici
....................................................................................
Patru exerciţii pentru ascuţirea minţii
Dacă va consideraţi creierul ca pe un muşchi, atunci el poate deveni mai puternic prin exerciţii. Sarcinile mentale zilnice seamănă cu mersul, dar cât de eficient sunt? Dacă veţi incerca aceste exerciţii simple vă veţi intări creierul şi veţi alunga ceaţa amneziilor.
1. Folosiţi mâna nedominantă
Abordarea
unor sarcini noi îmbunătăţeşte capacitatea creierului la persoanele
tinere şi are efect de revenire a capacităţilor mentale aflate în
declin. Vă puteţi întări puterea creierului efectuând în fiecare zi
activităţi cu mâna nedominantă. Dacă sunteţi dreptaci, folosiţi mâna
stângă pentru a mânca, bea, să vă aranjaţi părul şi să vă periaţi
dinţii. Incercaţi să vă scrieţi numele cu mâna nedominantă sau puneţi-vă
mouse-ul de partea cealaltă a tastaturii.
De
ce aceste lucruri ajută? Creierul uman începe să intre în declin după
30 de ani şi în special la femei după fiecare sarcină. Exersând creierul
prin utilizarea mâinii nedominante, vă stimulaţi partea opusă a
creierului şi vă activaţi circulaţia sângelui la nivelul creierului.
Aceasta încetineşte procesul de îmbătrânire a creierului şi
îmbunătăţeşte capactatea mentală. Datele privind capacitatea imagistică
funcţională a creierului arată că procesul de neuraplasticitate –
capacitatea naturală a creierului de a realiza noi conexiuni – poate fi
îmbunătăţit studiind lucruri noi şi în mod special prin efectuarea de
exerciţii de coordonare mână-ochi (aşa cum este utilizarea mâinii
nedominante) şi practicând meditaţia de vizualizare.
Prin
stimularea comunicării între cele două emisfere se îmbunătăţeşte
inclusiv echilibrul fiziologic. Exerciţii minte-corp cum sunt
exerciţiile tai chi învaţă persoana să-şi folosească în mod egal ambele
părţi ale corpului. Puteţi face acest exerciţiu şi în sporturile
preferate. De exemplu, în tenis, jucaţi ţinând racheta cu mâna
nedominantă.
2. Folosiţi-vă creierul
Aveţi
două posibilităţi: să-l utilizaţi sau să-l pierdeţi. Vă puteţi folosi
de creier la fel cum vă folosiţi de trup. Exerciţiile mentale care vă
vor menţine în formă include cuvinte încrucişate, jocul de şah sau
memorarea numelor, listelor pentru cumpărături şi numerelor de telefon.
La copii, memorarea poeziilor le menţine creierul în formă. Invăţatul
câte unei poezii pe zi şi recitarea ei din memorie este o practică
foarte bună. La fel de utilă este învăţarea cântecelor. Folosiţi cât de
des puteţi efectuarea adunărilor fără a utiliza calculatorul.
Intreceţi-vă pe dumneavoastră înşivă cu obiective noi de rezolvat.
Indiferent
de exerciţiul mental ales, cheia succesului o reprezintă exerciţiile
zilnice, la aceeaşi oră; astfel dezvoltaţi şi activaţi noi trasee
neuronale iar repetarea vă menţine creierul în formă.
3. Mişcarea degetelor ajută creierul
Mulţi
oameni sunt uimiţi văzând cât de inteligenţi sunt copiii asiatici.
Aceasta se întâmplă pentru că îşi folosesc degetele mult mai mult. Ei
mănâncă cu beţişoare şi utilizează pentru calcule la şcoală, abacul.
Studiile efectuate pe copii care folosesc zilnic abacul au arătat că
prin utilizarea degetelor se stimulează terminaţiile nervoase care merg
la creier şi activează circulaţia lui sangvină. De aceste studii se
poate beneficia efectuând activităţi manuale cum ar fi croşetatul,
tricotatul sau alte arte şi meserii migăloase. Incercaţi să cântaţi la
pian sau la un instrument cu coarde.
Un
exerciţiu pe care-l puteţi practica oriunde şi oricând. Puneţi degetele
unul peste altul, rând pe rând. Sau ţineţi un creion între degetul
arătător şi cel mijlociu şi încercaţi să-l rotiţi până când ajunge între
degetul mijlociu şu inelar, apoi intre inelar şi degetul mic. Acest
exerciţiu are un efect deosebit de benefic pentru oricine şi la orice
vârstă, şi în mod special pentru persoanele trecute de 40 de ani.
Harta
creierului arată că nervii terminali ai degetelor ocupă cea mai întinsă
arie de pe creier comparativ cu orice altă zonă a corpului, cu excepţia
poate a limbii şi buzelor. Din această cauză exerciţii degetelor pot fi
utile pentru stimularea neuronilor creierului. Institutul National de
Sănătate Mentală (din SUA) a efectuat experimente care au demonstrat că
exerciţiile efectuate cu degetele au mărit capacitatea creierului prin
creşterea conexiunilor între neuroni, crearea de noi cai neuronale
stabile şi creşterea circulaţiei sangvine la nivelul zonelor
corespondente din creier. Cercetătorii au concluzionat că exerciţiile
degetelor contribuie semnificativ la plasticitatea creierului,
capacitatea creierului de a se reînnoi singur. Creşterea circulaţiei
sangvine înseamnă mai mult oxigen şi
nutrienţi pentru celulele nervoase şi scăderea cantităţii de toxine
care încetinesc creierul.
4. Stimulaţi acuitatea creierului prin automasaj
Pentru
a creşte capacitatea de concentrare şi memoria puteţi încerca
automasajul care stimulează două puncte de acupunctură aflate pe gât la
baza craniului. Incrucişaţi-vă palmele la ceafă cu degetele mari plasate
în şanţurile laterale ale gâtului şi cu degetele arătătoare încrucişate
unul peste altul sub baza craniului, plasate deasupra degetelor mari.
Staţi pe scaun, lăsaţi-vă capul pe spate şi lăsaţi-l să simtă presiunea
degetelor mari şi arătătoare. Inspiraţi încet pe nas şi expiraţi pe
gură, lăsându-vă tot corpul să se relaxeze timp de 3-5 minute. Va creşte
circulaţia sangvină a creierului şi simultan se vor relaxa muşchii
gâtului, care adesea sunt tensionaţi ca răspuns la stress, blocând
vasele de sânge din zonă.
.
Dr. Maoshing Ni---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Un punct de vedere...
O doamna plecata in SUA a fost in vizita la Cascada Niagara...
Acolo pentru a nu isi uda pantofii, i-au fost date niste sandale impermeabile...
La sfarsitul vizitei, o pancartă o anunta ca poate dona acele sandale popoarelor nevoiase...
Cred ca poza de mai jos spune destule... asa, ca sa ne facem o parere in privinta opiniei americanilor despre noi...
Oricum, ne putem mandri cu ceva: SUNTEM PRIMII PE LISTA !!!
Punctul de vedere: Prof. dr. Maria-Luminita Rollé Universitatea din Edinburgh
În Europa de Vest nu se cunoaste istoria României si cei care o viziteaza acum vãd sãrãcia materialã de astãzi, si nicidecum milenara ei bogãtie culturalã si spiritualã.
In plus, propaganda maghiarã din
SUA se bazeazã pe milioanele de dolari ale D-lui Soros, care finanteazã
edituri si opinii la Bucuresti, în timp ce în Elvetia am auzit de la un
doctor în istorie (la Geneva, în iunie 1999) cã Transilvania a apãrut
în secolul XIII si de la un ambasador francez în România (la Lausanne,
în noiembrie 1998) cã poporul român a dispãrut timp de 1000 de ani ca sã
reaparã, ca prin miracol, în secolul XIV !
Cu toate acestea, nimeni nu mentioneazã cã cea mai veche scriere din Europa a fost atestatã arheologic in 1961, tot în Transilvania, in satul Tãrtãria, pe râul Somes, în judetul Alba, de cãtre Profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afarã de România, Tãblitele de la Tãrtãria, datate 4.700 î.e.n., au fãcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) si au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Desi românii stiau sã scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esential nu este nici în ziua de azi, dupã mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului românesc si nu apare în manualele de istorie.
Ce ne spun specialistii din România ? În 1998 s-a publicat « Istoria României » (Editura Enciclopedicã , Bucuresti) de cãtre un colectiv academic sub conducerea unei « autoritãti în materie », Prof. dr. Mihai Bãrbulescu, culmea culmilor, de la aceeasi Universitate (din Cluj), care nu spune ca Profesorul Vlassa a descoperit Tãblitele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, Tãblitele de la Tãrtãria sunt mentionate cu semnul întrebãrii într-o foarte scurtã frazã, fãrã nici un comentariu: « Într-o groapã de cult de la Tãrtãria, s-au gãsit (…) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere ?), cu analogii în Mesopotamia.»
Dar Dl. Bãrbulescu nu-si aduce aminte oare cã scrierea proto-sumerianã apare cu 1000 de ani mai tîrziu si cã cea cicladicã, proto-greacã, dupã 3000 de ani ? El a uitat cã metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în jur de 3500 î.e.n. ? Cã tracii sunt primul mare popor
indo-european care intrã în Europa tot în jur de 3500 î.e.n., cu mai mult de douã milenii înainte ca celtii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii sã aparã pe harta Europei ? Si cã tracii ocupau tot teritoriul intre Muntii Ural si Tatra de la est la vest si de la Marea Balticã la
Dunãre si Marea Neagrã de la nord la sud ?
De asemenea, si în acelasi context, nici un specialist în istoria României nu atrage atentia asupra altui “detaliu” primordial, si anume cã limba traco-dacicã este cu mii de ani anterioarã latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) si cã, în consecintã, limba românã nu se trage din latinã, pentru cã, desi din aceeasi familie, existã istoric înaintea latinei, deci este o limbã proto-latinã. Latina se formeazã din etruscã si greacã, care, desi amîndouã indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, rãspîndit în lumea mediteranã a epocii. În plus, estruscii ei însisi erau o bransã a celtilor, coborâti în sudul Alpilor în jur de 1200 î.e.n. La rîndul lor, celtii erau o bransã a tracilor care migrau spre vestul Europei, si erau numiti ca atare, adicã traco-iliri pânã în secolul VI î.e.n., când se deplaseazã din Noricum ( Austria ) spre Alpii elvetieni, unde se numesc helveti.
Atâtea detalii ignorate despre originea, continuitatea, si însãsi existenta poporului român dau de gândit. Cine schimbã si interpreteazã istoria României?
În mozaicul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu, si o scriere de 7000 de ani, sunt românii de azi. Transilvania nu a fost maghiarã si nici nu putea fi când strãmosii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei, sursã turco-finicã nu numai a ungurilor, dar si a bulgarilor (care nãvãlesc în România si în teritoriile Bizantine din sudul Dunãrii în secolul VI), a turcilor si a finlandezilor din zilele noastre. Hunii pãtrund în Europa pânã la Paris, Roma si Constantinopole sub Atila în secolul V, dar se retrag spre Ural pânã în secolul IX, când nãvãlesc din nou în Panonia, teritoriu ocupat la acea datã de daci liberi (80%) amestecati cu slavi (20%).
Poporul si limba dacã sunt deci cu mult mai vechi decât poporul roman si limba latinã, dar cele douã limbi erau foarte asemãnãtoare, si de aceea asimilarea s-a fãcut atât de repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mãrii Negre, nu numai cã a învãtat daca imediat, dar în sase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis ! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Muntii Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe care Împãratul Traian (de origine ibericã) le-a dus la Roma ca sã refacã tezaurul golit al Imperiului. Peste mai mult de 1000 de ani, dupã cãderea Constantinopolului sub turci în 1453, tributul plãtit sultanilor otomani va fi tot în aur, în formã de “techini”. Si tot în aur se plãtesc în ziua de astãzi anumite interese în România, dupã ce tezaurul national de 80 tone-aur a fost vîndut de Ceausescu la licitatie în Zürich si cumpãrat de Banca Angliei.
Cele 14, nu care romane ci milioane de români din afara României înteleg si simt acum, mai bine ca niciodatã, sensul versurilor transilvane “Muntii nostri aur poartã, Noi cersim din poartã-n poartã!”
În aceeasi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330-1453), în timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane si a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura si civilizatia europeanã si-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole în 330, când Bizantul devine capitala Imperiului Roman. Desi se studiazã istoria si limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat în istoria Europei, dar chiar considerat “barbar” si “incult”. Nici un istoric elvetian nu a fost capabil sã-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici mãcar Ana Comnena !
Nimeni nu cunoaste aici cultura si civilizatia Bizantinã, religia ortodoxã (“ortodox” este în limbile occidentale un termen peiorativ), si cu atât mai putin istoria si traditia românã. Faptul, esential, cã analfabetismul nu exista în Bizant, dar exista în Europa de Vest în aceeasi perioadã este si mai necunoscut. Academiile “pãgâne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmã universitãtile au început sã aparã în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romanã si studiau teologia. Numai cãlugãrii si clericii stiau carte, se îmbogãteau prin exproprierea de pãmânturi în favoarea mânãstirilor, si luau puterea în toate tãrile vestice, prin misionarism si prozelitism la început (prin teroare si Inchizitie mai târziu), pânã în secolul XI, când ultimul tinut liber, al vikingilor din Scandinavia , cade sub puterea Romei Papale.
Renasterea italianã apare ca o consecintã clarã si directã a cãderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea în masã a savantilor Bizantini cãtre Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeste 5000 de savanti exilati din Bizant într-un singur an la Florenta, acolo unde în curând vor scrie Petrarca, Dante si Boccacio, si unde vor picta Michelangelo si Leonardo da Vinci.
Între timp, cultura Bizantinã este pãstratã si cultivatã în tãrile Române (de exemplu la Putna), care nu numai cã îsi pãstreazã autonomia fatã de Imperiul Otoman, plãtind-o în aur – ca de obicei -, dar voevozii români trimit anual aur în Grecia pentru a sustine mânãstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).
În Occident, o scurtã istorie a României apare în 1943, scrisã de Mircea Eliade în englezã la Lisabona si publicatã la Madrid (“The Romanians, a Concise History”, Stylos, Madrid, 1943), si republicatã peste alti 50 de ani în România (“The Romanians, a Concise History”, Roza Vânturilor, Bucuresti, 1992).
Cu toate acestea, nimeni nu mentioneazã cã cea mai veche scriere din Europa a fost atestatã arheologic in 1961, tot în Transilvania, in satul Tãrtãria, pe râul Somes, în judetul Alba, de cãtre Profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afarã de România, Tãblitele de la Tãrtãria, datate 4.700 î.e.n., au fãcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) si au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Desi românii stiau sã scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esential nu este nici în ziua de azi, dupã mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului românesc si nu apare în manualele de istorie.
Ce ne spun specialistii din România ? În 1998 s-a publicat « Istoria României » (Editura Enciclopedicã , Bucuresti) de cãtre un colectiv academic sub conducerea unei « autoritãti în materie », Prof. dr. Mihai Bãrbulescu, culmea culmilor, de la aceeasi Universitate (din Cluj), care nu spune ca Profesorul Vlassa a descoperit Tãblitele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, Tãblitele de la Tãrtãria sunt mentionate cu semnul întrebãrii într-o foarte scurtã frazã, fãrã nici un comentariu: « Într-o groapã de cult de la Tãrtãria, s-au gãsit (…) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere ?), cu analogii în Mesopotamia.»
Dar Dl. Bãrbulescu nu-si aduce aminte oare cã scrierea proto-sumerianã apare cu 1000 de ani mai tîrziu si cã cea cicladicã, proto-greacã, dupã 3000 de ani ? El a uitat cã metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în jur de 3500 î.e.n. ? Cã tracii sunt primul mare popor
indo-european care intrã în Europa tot în jur de 3500 î.e.n., cu mai mult de douã milenii înainte ca celtii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii sã aparã pe harta Europei ? Si cã tracii ocupau tot teritoriul intre Muntii Ural si Tatra de la est la vest si de la Marea Balticã la
Dunãre si Marea Neagrã de la nord la sud ?
De asemenea, si în acelasi context, nici un specialist în istoria României nu atrage atentia asupra altui “detaliu” primordial, si anume cã limba traco-dacicã este cu mii de ani anterioarã latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) si cã, în consecintã, limba românã nu se trage din latinã, pentru cã, desi din aceeasi familie, existã istoric înaintea latinei, deci este o limbã proto-latinã. Latina se formeazã din etruscã si greacã, care, desi amîndouã indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, rãspîndit în lumea mediteranã a epocii. În plus, estruscii ei însisi erau o bransã a celtilor, coborâti în sudul Alpilor în jur de 1200 î.e.n. La rîndul lor, celtii erau o bransã a tracilor care migrau spre vestul Europei, si erau numiti ca atare, adicã traco-iliri pânã în secolul VI î.e.n., când se deplaseazã din Noricum ( Austria ) spre Alpii elvetieni, unde se numesc helveti.
Atâtea detalii ignorate despre originea, continuitatea, si însãsi existenta poporului român dau de gândit. Cine schimbã si interpreteazã istoria României?
În mozaicul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu, si o scriere de 7000 de ani, sunt românii de azi. Transilvania nu a fost maghiarã si nici nu putea fi când strãmosii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei, sursã turco-finicã nu numai a ungurilor, dar si a bulgarilor (care nãvãlesc în România si în teritoriile Bizantine din sudul Dunãrii în secolul VI), a turcilor si a finlandezilor din zilele noastre. Hunii pãtrund în Europa pânã la Paris, Roma si Constantinopole sub Atila în secolul V, dar se retrag spre Ural pânã în secolul IX, când nãvãlesc din nou în Panonia, teritoriu ocupat la acea datã de daci liberi (80%) amestecati cu slavi (20%).
Poporul si limba dacã sunt deci cu mult mai vechi decât poporul roman si limba latinã, dar cele douã limbi erau foarte asemãnãtoare, si de aceea asimilarea s-a fãcut atât de repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mãrii Negre, nu numai cã a învãtat daca imediat, dar în sase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis ! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Muntii Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe care Împãratul Traian (de origine ibericã) le-a dus la Roma ca sã refacã tezaurul golit al Imperiului. Peste mai mult de 1000 de ani, dupã cãderea Constantinopolului sub turci în 1453, tributul plãtit sultanilor otomani va fi tot în aur, în formã de “techini”. Si tot în aur se plãtesc în ziua de astãzi anumite interese în România, dupã ce tezaurul national de 80 tone-aur a fost vîndut de Ceausescu la licitatie în Zürich si cumpãrat de Banca Angliei.
Cele 14, nu care romane ci milioane de români din afara României înteleg si simt acum, mai bine ca niciodatã, sensul versurilor transilvane “Muntii nostri aur poartã, Noi cersim din poartã-n poartã!”
În aceeasi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330-1453), în timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane si a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura si civilizatia europeanã si-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole în 330, când Bizantul devine capitala Imperiului Roman. Desi se studiazã istoria si limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat în istoria Europei, dar chiar considerat “barbar” si “incult”. Nici un istoric elvetian nu a fost capabil sã-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici mãcar Ana Comnena !
Nimeni nu cunoaste aici cultura si civilizatia Bizantinã, religia ortodoxã (“ortodox” este în limbile occidentale un termen peiorativ), si cu atât mai putin istoria si traditia românã. Faptul, esential, cã analfabetismul nu exista în Bizant, dar exista în Europa de Vest în aceeasi perioadã este si mai necunoscut. Academiile “pãgâne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmã universitãtile au început sã aparã în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romanã si studiau teologia. Numai cãlugãrii si clericii stiau carte, se îmbogãteau prin exproprierea de pãmânturi în favoarea mânãstirilor, si luau puterea în toate tãrile vestice, prin misionarism si prozelitism la început (prin teroare si Inchizitie mai târziu), pânã în secolul XI, când ultimul tinut liber, al vikingilor din Scandinavia , cade sub puterea Romei Papale.
Renasterea italianã apare ca o consecintã clarã si directã a cãderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea în masã a savantilor Bizantini cãtre Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeste 5000 de savanti exilati din Bizant într-un singur an la Florenta, acolo unde în curând vor scrie Petrarca, Dante si Boccacio, si unde vor picta Michelangelo si Leonardo da Vinci.
Între timp, cultura Bizantinã este pãstratã si cultivatã în tãrile Române (de exemplu la Putna), care nu numai cã îsi pãstreazã autonomia fatã de Imperiul Otoman, plãtind-o în aur – ca de obicei -, dar voevozii români trimit anual aur în Grecia pentru a sustine mânãstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).
În Occident, o scurtã istorie a României apare în 1943, scrisã de Mircea Eliade în englezã la Lisabona si publicatã la Madrid (“The Romanians, a Concise History”, Stylos, Madrid, 1943), si republicatã peste alti 50 de ani în România (“The Romanians, a Concise History”, Roza Vânturilor, Bucuresti, 1992).
În timp ce prima istorie
serioasã a Bizantului apare, tot în englezã, de abia în 1988 (Lord John
Julius Norwich, “A Short History of Byzantium”, Penguin Books, London,
1988, 1991, 1995, 1997). Cu toatã bunãvointa lui de a reabilita
“misterioasa” istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici
mãcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces
la texte Bizantine, pentru simplul motiv cã nu stie greaca, nici veche
nici nouã.
În final, se pune întrebarea de ce nouã milenii, atestate arheologic, de civilizatie neîntreruptã pe teritoriul României sunt ignorate nu numai în Europa de Vest dar si în România ? Cu ce se ocupã istoricii români ? Si reprezentantii României peste hotare ? Cine promoveazã cultura milenarã a României ? Dacã dentistii, si nu profesorii de românã, vor sã facã scoli în românã la Geneva, sã nu ne mirãm dacã profesorii vor deschide în curând cabinete dentare în acelasi oras.*
În 1996, când am fost la Bucuresti pentru a face cercetãri în mitologia tracicã la Academia Românã, spre uimirea mea, mi s-a pus întrebarea de ce mã intereseazã tracii si dacii, când acesta era subiectul de predilectie a lui Ceausescu**, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul meu, mã întreb ce conteazã 50 de ani de comunism în comparatie cu cele 9 milenii de istorie româneascã ?
În final, se pune întrebarea de ce nouã milenii, atestate arheologic, de civilizatie neîntreruptã pe teritoriul României sunt ignorate nu numai în Europa de Vest dar si în România ? Cu ce se ocupã istoricii români ? Si reprezentantii României peste hotare ? Cine promoveazã cultura milenarã a României ? Dacã dentistii, si nu profesorii de românã, vor sã facã scoli în românã la Geneva, sã nu ne mirãm dacã profesorii vor deschide în curând cabinete dentare în acelasi oras.*
În 1996, când am fost la Bucuresti pentru a face cercetãri în mitologia tracicã la Academia Românã, spre uimirea mea, mi s-a pus întrebarea de ce mã intereseazã tracii si dacii, când acesta era subiectul de predilectie a lui Ceausescu**, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul meu, mã întreb ce conteazã 50 de ani de comunism în comparatie cu cele 9 milenii de istorie româneascã ?
Prof. dr. Maria-Luminita Rollé, Universitatea din Edinburgh, Academic Consultant in European Mytholgy
Care este punctul nostru de vedere ?!?
-------------------------------------------------
INFO...
După ce aţi trecut deja, printr-o perioadă destul de stresantă , cea a înscrierii copilului d-voastră în clasa pregătitoare , cred că a venit vremea să ştiţi mai multe despre aceasta. Pe prima pagină a acestui blog am prezentat deja câteva idei care sper să vă aducă unele lămuriri.
.......................................................................
Interesant de văzut şi de reflectat. Care este direcţia spre care ne îndreptăm?
----------------------------------------
Sfat de la bătrâni...
Lupta interioara (cu sine)
Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane, intre ceea ce vrea si ceea ce stie ca se cuvine.
Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane, intre ceea ce vrea si ceea ce stie ca se cuvine.
Si ii spunea asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Negru. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..
Lupul Alb. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
''Bunicule si care lup castiga?''
La care batranul ii raspunde simplu:
'Cel pe care il hranesti'
--------------------------------------------------------
Sunt atât de recunoscător Elegantloanfirm că m-a ajutat cu un împrumut de 600.000,00 USD USD, prin ajutorul ofițerului de împrumut Russ Harry, îți sunt etern recunoscător. viața mea s-a întors, finanțele mele s-au stabilit acum dețin o afacere pe care o folosesc pentru a avea grijă de nevoile familiilor mele. Sunt atât de recunoscător pentru dumneavoastră domnule Russ și Dumnezeu să vă binecuvânteze. Le puteți contacta pentru ajutor financiar prin e-mail: Elegantloanfirm@hotmail.com pentru ajutorul dvs.
RăspundețiȘtergere